Română
Surah Abasa ( He frowned ) - Aya count 42
عَبَسَ وَتَوَلَّىٰ 
( 1 ) 
El s-a încruntat şi a întors spatele,
أَن جَاءَهُ الْأَعْمَىٰ 
( 2 ) 
când orbul a venit la el.
وَمَا يُدْرِيكَ لَعَلَّهُ يَزَّكَّىٰ 
( 3 ) 
Ce ştii tu? Poate s-ar fi mântuit
أَوْ يَذَّكَّرُ فَتَنفَعَهُ الذِّكْرَىٰ 
( 4 ) 
ori şi-ar fi amintit, iar amintirea i-ar fi folosit.
أَمَّا مَنِ اسْتَغْنَىٰ 
( 5 ) 
În schimb pe cel bogat,
فَأَنتَ لَهُ تَصَدَّىٰ 
( 6 ) 
tu îl primeşti cu cinste
وَمَا عَلَيْكَ أَلَّا يَزَّكَّىٰ 
( 7 ) 
fără să-ţi pese dacă se va mântui,
وَأَمَّا مَن جَاءَكَ يَسْعَىٰ 
( 8 ) 
iar pe cel care vine la tine, plin de râvnă,
وَهُوَ يَخْشَىٰ 
( 9 ) 
plin de teamă,
فَأَنتَ عَنْهُ تَلَهَّىٰ 
( 10 ) 
tu, cu nepăsare, îl primeşti!
كَلَّا إِنَّهَا تَذْكِرَةٌ 
( 11 ) 
Nu! Aceasta este o amintire
فَمَن شَاءَ ذَكَرَهُ 
( 12 ) 
oricui vrea să-şi amintească!
فِي صُحُفٍ مُّكَرَّمَةٍ 
( 13 ) 
Ea este de pe sulurile prea cinstite,
مَّرْفُوعَةٍ مُّطَهَّرَةٍ 
( 14 ) 
înălţate, curăţate,
بِأَيْدِي سَفَرَةٍ 
( 15 ) 
de mâinile scribilor
كِرَامٍ بَرَرَةٍ 
( 16 ) 
cinstiţi şi nevinovaţi!
قُتِلَ الْإِنسَانُ مَا أَكْفَرَهُ 
( 17 ) 
Să fie ucis omul! Cât este de tăgăduitor!
مِنْ أَيِّ شَيْءٍ خَلَقَهُ 
( 18 ) 
Din ce l-a creat?
مِن نُّطْفَةٍ خَلَقَهُ فَقَدَّرَهُ 
( 19 ) 
Dintr-un strop de sămânţă! L-a creat şi i-a dat o soartă;
ثُمَّ السَّبِيلَ يَسَّرَهُ 
( 20 ) 
i-a făcut calea uşoară;
ثُمَّ أَمَاتَهُ فَأَقْبَرَهُ 
( 21 ) 
apoi l-a lăsat să moară şi a pus să fie înmormântat;
ثُمَّ إِذَا شَاءَ أَنشَرَهُ 
( 22 ) 
iar când va voi, îl va scula!
كَلَّا لَمَّا يَقْضِ مَا أَمَرَهُ 
( 23 ) 
Nu! Omul nu împlineşte ceea ce El îi porunceşte.
فَلْيَنظُرِ الْإِنسَانُ إِلَىٰ طَعَامِهِ 
( 24 ) 
Omul, să se uite la hrana sa!
أَنَّا صَبَبْنَا الْمَاءَ صَبًّا 
( 25 ) 
Noi am vărsat apă, şi ce vărsare!
ثُمَّ شَقَقْنَا الْأَرْضَ شَقًّا 
( 26 ) 
Noi am crăpat pământul, şi ce crăpare!
فَأَنبَتْنَا فِيهَا حَبًّا 
( 27 ) 
Noi am făcut să răsară grâne,
وَعِنَبًا وَقَضْبًا 
( 28 ) 
vii şi legume,
وَزَيْتُونًا وَنَخْلًا 
( 29 ) 
măslini şi curmali,
وَحَدَائِقَ غُلْبًا 
( 30 ) 
şi grădini dese,
وَفَاكِهَةً وَأَبًّا 
( 31 ) 
fructe şi păşuni,
مَّتَاعًا لَّكُمْ وَلِأَنْعَامِكُمْ 
( 32 ) 
zestre vouă şi turmelor voastre.
فَإِذَا جَاءَتِ الصَّاخَّةُ 
( 33 ) 
Când va veni însă Vuietul,
يَوْمَ يَفِرُّ الْمَرْءُ مِنْ أَخِيهِ 
( 34 ) 
în ziua când omul va fugi de fratele său,
وَأُمِّهِ وَأَبِيهِ 
( 35 ) 
de mama sa, de tatăl său,
وَصَاحِبَتِهِ وَبَنِيهِ 
( 36 ) 
de soţia sa, de fiii săi,
لِكُلِّ امْرِئٍ مِّنْهُمْ يَوْمَئِذٍ شَأْنٌ يُغْنِيهِ 
( 37 ) 
în Ziua aceea fiece om îşi va primi răsplata.
وُجُوهٌ يَوْمَئِذٍ مُّسْفِرَةٌ 
( 38 ) 
În Ziua aceea
ضَاحِكَةٌ مُّسْتَبْشِرَةٌ 
( 39 ) 
vor fi chipuri strălucitoare, surâzătoare şi bucuroase,
وَوُجُوهٌ يَوْمَئِذٍ عَلَيْهَا غَبَرَةٌ 
( 40 ) 
însă în Ziua aceea,
تَرْهَقُهَا قَتَرَةٌ 
( 41 ) 
vor fi şi chipuri colbuite.
أُولَٰئِكَ هُمُ الْكَفَرَةُ الْفَجَرَةُ 
( 42 ) 
Aceştia vor fi tăgăduitorii, desfrânaţii!